Atitudinea sau maniera de a fi într-o situaţie, desemnează orientarea gândirii, dispoziţiei profunde a fiinţei umane, starea de spirit în faţa anumitor aspecte ale vieţii. Există atitudini personale (individuale) şi atitudini sociale (colective).
Atitudinile sunt caracterizate de un ansamblu de reacţii bipolare faţă de obiectul determinant, care în cazul de faţă este mediul înconjurător, pentru care pot exista atitudini: pozitive sau negative, favorabile sau defavorabile, protective sau distrugătoare/indiferente.
Atitudinea este o structură relativ stabilă, ce este legată de judecată şi opinie, de afectivitate şi de acţiune sau de intenţia comportamentului. Ea este cea care îl pregăteşte pe individ să facă faţă unor noi situaţii, unor noi comportamente ecologice (de exemplu aruncatul hârtiei sau ambalajurilor la coşul de gunoi).
Pentru a acţiona asupra comportamentului se impun trei metode:
a) educaţia pentru mediu, care se bazează pe dobândirea conştiinţei ecologice, care va determina comportamente corespunzătoare şi care se face prin şcoală sau mass-media, dar şi în familie prin atitudinea şi comportamentul părinţilor, atât în cadrul locuinţei, cât mai ales în afara acesteia;
b) comunicarea prin afişe, fluturaşi, spoturi publicitare, ce doreşte a consolida normele comportamentale;c) normarea, respectiv legislaţie adecvată, prin care nerespectarea acesteia sa ducă la sancţionarea comportamentului necorespunzător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu